09.18.09
Contează?
Țara fără imn!
Despre ceea ce am scris mai jos o consider chiar o problemă, una care cu siguranță nu mă nemulțumește doar pe mine, doar că mulți nu se încumetă s-o zică public. Cred că nu avem imn, ori Limba noastră nu este decât un imn al limbii și nicidecum un imn al unei țări. Deși s-a discutat chiar și la nivel oficial despre posibilitatea schimbării acestuia, până acum nu s-a făcut nimic în acest sens! Poate, cu toate aceste schimbări, e nevoie și de o schimbare în acest sens!Aţi ascultat vreodată imnul Franţei, «La Marseillaise»? Sau măcar al României, «Deşteaptă-te române»! Cum vi se par în comparaţie cu imnul R. Moldova, «Limba noastră»? Nu, nu am nici cea mai mică intenţie de a critica versurile magnifice ale marelui Alexei Mateevici, ci faptul că, fără voia sa, această poezie care aduce un elogiu limbii române a devenit, în 1994, imnul R. Moldova. Pe ce s-au bazat cei care l-au desemnat?
În primul rând, un imn trebuie să conţină un îndemn, însoţit de o doză de patriotism. În imnul «Limba noastră» aceste carateristici lipsesc cu desăvârşire. Bine, poate că, ascultându-l, cei care vor să înţeleagă, sunt îndemnaţi să iubească limba română. Atât. Ori, un imn, cântat înaintea unui meci de fotbal, în timpul unei sărbători naţionale sau, pur şi simplu, dimineaţa, la mult prea iubita Moldova 1, ar trebui să ne dea mai mult curaj, ar trebui să ne facă să ne simţim mândri că suntem… cineva, că poporul nostru are o istorie ce merită a fi scoasă în evidenţă şi că noi suntem un neam de luptători, care ştim cum şi chiar putem să ne apărăm patria. Când asculţi imnul naţional al R. Moldova, aceste gânduri nu doar că nu-ţi apar, ci te ocolesc cu viteza luminii. Apar, în schimb, numeroase întrebări ce îţi sugerează diverse scenarii, care de care mai ingenioase. Pare un imn acceptat la comanda PCRM, membrii căruia adoră să numească limba română, pe care o vorbesc, limba noastră. Pe de altă parte, cum te poate motiva un asemenea imn? Câţi îi cunosc versurile şi câţi îl cântă din tot sufletul? Vă imaginaţi ruşi sau ucraineni, cu cetăţenia R. Moldova, pe care îi doare în cot de limba noastră cea română, cântându-l? Eu unul — nu! Cel mai trist e că «Limba noastră» ne provoacă amintiri dureroase. Cel puţin mie! Ce a fost şi ce este acum? Sute de mii de oameni au luptat în stradă pentru limba română, iar mulţi dintre ei chiar şi-au pierdut viaţa! Pentru ce? Pentru ca în mai puţin de douăzeci de ani totul să revină la punctul «0»? Ca limba română să fie blamată, iar rusa aplaudată.
Sursa: Victor Moşneag
09.11.09
Pa Volodea!
“Nu este un bărbat frumos, dar în dimineaţa în care l-am revăzut a nu-ştiu cîta oară – arăta şi mai urăt: buhăit la faţă, cu pungi mari sub ochi, el şi-a rostit discursul în mod obişnuit, cu un tupeu tipic rusesc, comunist.
Da, nu îl cunosc personal, însă funcţia pe care o deţine şi comportamentul său mi-au atras atenţia.
Îmi place sau nu? – E şeful statului, e simbolul acestui stat… Şi atunci cînd acest domn, apare la televiziune cu ochii roşii, faţa umflată, se bîlbîie şi nu-şi aminteşte cum îl cheamă pe dictatorul Irakului, răsuflă greu, este incoerent, după fiecare doua-trei fraze mîina i se întinde după păharul cu apă, încît bietul cameroman abia de mai reuşeşte să întoarcă de la el camera de luat vederi, ca să nu repete de atîtea ori genanta scenă… Apare o întrebare: Cine ne reprezintă?
De cînd a devenit preşedinte, Voronin nu şi-a prea schibat consilierii. De aceea, deocamdată, se cunoaşte foarte puţine despre viaţa lui privată şi intrigile ţesute de el la „palat”. Totuşi, din puţinele scurgeri de informaţii, am conchis că domnul cu pricină, în pofida aparenţelor, este o persoană extrem de copmlexată şi frustrată. Are un pronunţat simţ al inferiorităţii în prezenţa oamenilor mai inteligenţi ca el. L-am urmărit în mai multe situaţii şi nu pot scăpa de senzaţia de umilinţă, cînd văd chipul lui, care încruntat în prezenţa subalternilor devine brusc mielos, zîmbăreţ şi slugarnic în faţa lui Putin şi a celorlalţi conducători ruşi. „Împăratul roşu” se simte inferior în prezenţa omologilor săi, pentru că aceştia posedă limbi străine, sunt cultivaţi, iar el… nu se poate exprima corect nici în limba maternă.
Pe de altă parte, Voronin se simte foarte confortabil în compania persoanelor cu o inteligenţă mai mică sau cel mult ca şi a lui. În astfel de împrejurări el este autoritar, îi place să dea indicaţii, să dicteze responsabilităţi, să arate „cartonaşe roşii”.
Aşa am ajuns noi… să ne reprezinte o persoană care nu ţine la ţară, ci la partea sa de jos, care s-a obişnuit cu fotoliul de preşedinte.
Ştiţi, marele lui atu e ca nu are nici un principiu şi poate trăda oricînd şi pe oricine şi că azi poate declara una, iar mîine – cu totul alta.
Nu vreau sa-i fac nici o urare, pentru ca nu-i doresc răul, dar nici binele…
Am să fac o urare pentru ţara pe care o conduce persoana dată: Îi doresc Moldovei, sa aibă ce n-a avut pînă acum: o casă curată cu un gospodar în ea.”
Acest portret l-am scris prin decembrie 2008, cînd profa de la retorică (mult stimata doamna Grossu), ne-a rugat insistent să descriem o persoană ce ne-a influențat într-un fel sau altul… N-am stat prea mult pe gînduri. Eram sigură că viitorul meu, ca și a altor cîteva mii de moldoveni e în mîinile lui Voronin. N-aș fi avut nimic contra, pentru că așa am învățat de mică… fiecare turmă de oi, își are ciobănașul său, însă îmi dădeam bine seama că lucrurile nu merg atît de bine și frumos, precum ne povestea Moldova1.
Urmărindu-l în fiecare seară, am înțeles cît de adînc se pecetluește amprenta lăsată de talpa pantofului puratat de domnul cu pricina pe sufletele noastre. Am înțeles că durerea provocată de incultura și vulgaritatea politică, de minciuni, șmecherii și trădări e în creștere continuă. Și am mai înțeles că toate acestea nu pot continua la nesfîrșit…
09.05.09
Partidul Piraților
Este o denumire mult prea stranie auzului nostru, dar anume așa se numește un partid din Suedia (Piratpartiet), care a obținut la recentele alegeri pentru Parlamentul European 7,1% din numarul total de voturi din această țară, iar conform distribuție mandatelor, acesta va avea doi europalamentari. Recunosc că este pentru prima data cînd aud de un asemenea partid, și cu atît mai mult în cadrul Uniunii Europene, însă ramificațiile acestuia sunt prezente în mai mult state UE, cum ar fi Germania, Austria sau Spania, iar în Rusia și SUA constituirea acestui partid este înca la faza incipientă.
Numele acestuia este puțin neobișnuit și incompatibil cu un model clasic de partid care ar putea exista într-un stat modern, însa cred că anume acesta poate servi drept exemplu de respectare a principiului de pluralism politic și a libertății de înființare a partidelor politice. Eforturile membrilor acestui partid sunt orientate spre schimbarea legislație și a situației pe ansamblu vizavi de drepturile de autor pe internet, adica sunt anti-copyright. Totul e legat de „The Pirate Bay”, unul dintre primele site-uri de torrenturi din lume. Anume din cauza drepturilor de autor, practic toţi utilizatorii de internet sunt pasibili de puşcărie în orice moment, iar acesta este subiectul de lupta pentru acești suedezi, care mai exact pledeaza pentru legalizarea schimbului de materiale protejate de copyright pe internet.
Este mult prea simplu ca activitatea unui grup politic să fie redusă doar la evidențierea unei direcții din cadrul programului de guvernare al acestuia, deaceea încă nu am intrat în esența absolută a scopului formării și existenței acestui partid, însă cu siguranță prioritară este politica legată de drepturile fiecaruia din noi pe internet, care necesită o reformare în opinia Partidului Piraților. Voi reveni cu mai multe detalii referitor la această formațiune politică, și sper că datorită libertății de exprimare și a pluralismului politic pe viitor astfel de partide să apară și în alte țări, dar mai cu seamă în Republica Moldova.
Mai multe gasiti pe siteul oficial al Piratilor di Romania.
